Fragment pictură murală - Supliciul Sfântului Eustație

Biserica „Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului Vasile Lupu s-a ridicat între anii 1637–1642. Conform pisaniei lăcașul a fost sfinţit la 6 mai 1639. Pictura originală a bisericii, realizată „în aur şi azur” între 1641-1642, a fost executată de meşterii Sidor Pospeev, Iakov Gavrilov, Deico Iakovliev şi Pronka Nikitin (cei mai buni pictori de la curtea ţarului), ajutaţi de zugravii moldovenii Nicolae şi Ştefan.

Lucrările de restaurare de la sfârşitul secolui al XIX-lea coordinate de arhitectului André-Emil Lecomte du Nouÿ, ajutat de arhitectul Nicolae Gavrilescu, pe lângă lucrări de consolidare, au refăcut și pictura murală, catapeteasma şi toată decoraţia interioară. Din extragerile parţiale de pictură murală de la Trei Ierarhi, iniţiate în timpul restaurării de către arhitectul Lecomte du Noüy la finele secolului al XIX-lea, s-au păstrat doar câteva fragmente. O parte dintre acestea peste douăzeci de portrete de îngeri şi sfinţi pictaţi în medalion cu aureole decorate cu elemente florale în relief şi poleite cu aur, sunt expuse în sala gotică a vechii catedrale a Mitropoliei din Iaşi (transformată în muzeu). Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei păstrază și a realizat conservarea-restaurarea a trei fragmente de pictură murală extrase de la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Descriere iconografică

Pictura bizantină în tehnică a fresco a bisericii Trei Ierarhi, se caracteriza printr-un colorit delicat, armonios şi natural. Se remarca de asemenea prin precizia şi corectitudinea desenului, naturaleţea mişcărilor personajelor şi diversitatea compoziţională a scenelor. Fragment cu scena Supliciul Sfântului Eustaţie, este unul dintre fragmentele murale extrase și păstrate la MNIR. Are o suprafaţă de 295,32 dm² şi reprezintă martiriul Sfântului Eustaţie. Sfântul ce este zugrăvit împreună cu familia sa (soţia şi cei doi fii ai săi Agapie şi Theopist) în timpul supliciului prin ardere într-un vas de aramă în formă de bivol. Personajele au aureolele poleite cu foiţă galbenă aurie. În fundal este reprezentat un peisaj cu munţi şi vegetaţie puţină. În zona superioară, pe fond, se păstrează o inscripție.

Tehnica de realizare a picturii murale

Pictura murală a fost realizată pe un strat de tencuială suport, specifică pentru pictura murală pe proaspăt a fresco. Stratul suport al picturii a fost pregătit şi realizat dintr-un mortar pe bază de var pastă cu adaos consistent de paie şi puţin câlţi. Stratul suport intonaco are grosimi variind, între 2-4 mm. Pe verso fragmentul de pictură păstrează în suportul de var al picturii, gros de 10-20 mm, urmele de cărămizi din zidul original. S-a folosit pentru transpunerea imaginii desenul preparator cu pigment ocru şi uneori incizi desenate precis, pe stratul proaspăt al suportului picturii. În cazul portretelor, culorile picturii aplicate într-o primă etapă pe tencuiala proaspătă păstrează alternanţa cromatică tradiţională: primul strat proplasma, un glicasm discret, după care urmează carnaţia modelată cu lumini. La celelalte suprafețe ale picturii, primul strat îl reprezintă culoarea de fond local, urmată de lumini compuse din amestecul culorii de bază cu alb şi mărginită cu linii de contur brun închis. Pentru realizarea picturii s-au folosit pigmenţi minerali precum ocru galben, ocru roşu, ocru brun, roşu cinabru, verde de pământ, negru de cărbune de lemn, negru oxid de fier şi alb pe bază de var. De asemenea, la zonele poleite s-a folosit foiţă de aur pe un adeziv de tip mixtion uleios şi miniu de plumb roşu. Fondurile au fost pictate cu negru de cărbune. Există posibilitatea ca anumite culori să fi fost aplicate mai târziu, conturând o tehnică mixtă fresco-secco. De exemplu, culoarea roşie a panglicilor de foc de sub cazanul martiriului a fost dublată cu nuanţe ale aceleaşi culori roşii, dar în tehnica a secco.

Starea de conservare a picturii extrase

Ca şi în alte situaţii, aceste picturi murale au fost afectate de-a lungul timpului de numeroase cauze de degradare: incendii, cutremure succesive, care începând din secolul al XVIII-lea au afectat periodic biserica. Toate acestea au motivat constant intervenţii de refacere la nivelul întregului monument, implicit la nivelul componentelor artistice, respectiv a picturilor murale.

O analiză detaliată a stării de conservare, a constatat că după extragerea din situ de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi transpunerea pe un suport mobil, au existat şi alte intervenţii nefavorabile, realizate la nivelul picturilor murale extrase ce au completat inventarul degradărilor: intervenţii a secco la nivelul stratului de culoare; retuşări cu nuanţe de culoare semitransparente, ce imita culorile originale peste care au fost suprapuse; reparaţii cu mortare necorespunzătoare; chituiri pe bază de de ipsos sau var au afectat parţial imaginea picturii originale; intervenţii de repoleire – aureolele au fost repoleite cu o nouă foiţă metalică. O altă serie de degradări era prezentă: lacune superficiale; desprinder în stratul original de poleire, dar şi în cel aplicat ulterior; exfolierile la nivelul stratului de culoare original; depuneri şi acumulări inegale de impurităţi; depuneri aderente şi semiaderente de praf şi diferite pulberi; ulei, ceară de la arderea lumânărilor; desprinderi cu dislocări; crăpături și reţele de fisuri ale stratului suport al picturii în stratul de culoare. Analizele microbiologice realizate prin macroscopice, microscopice şi stereomicroscopice au indicat la nivelul suprafeţelor o încărcătură microbiologică / atac biologic pasiv.

Operaţiuni de conservare-restaurare realizate

Având în vedere tehnica picturii şi starea de conservare a fragmentului extras s-a realizat următoarea structură metodologică a operaţiunilor de conservare-restaurare:

– Transpunere pe un nou suport a luat în calcul ineficienţa sistemului de susţinere anterior, starea sa de degradare, ineficienţa şi fragilitatea structurală dobândită de-a lungul timpului şi aspectul estetic nepotrivit. Noul suport prin designul său a înlăturat impresia de tablouri cu ramă pe care o primiseră picturile murale după extragere.

– Pentru desprinderile suportului picturii s-au folosi amestecuri de consolidare tip PLM I, PLM M şi soluţii de emulsie acrilică Primal AC33, diluate în apă distilată, metodă aplicată prin injectari profunde şi superficiale în funcţie de gravitatea degradării.

– Chituirile marginale ale suportului, ale fisurilor, lacunelor superficiale şi profunde din câmpul picturii s-au realizat cu mortare pe bază de var, pulberi de carbonat de calciu, nisip, într-un amestec raportat la compoziţia şi aspectul suportului original, al picturii murale de tradiţie bizantină.

– Operaţiunile la nivelul stratului de culoare au urmări preconsolidarea şi consolidarea fără a schimba aspectul autentic. Operaţiunea de consolidare a stratului de culoare s-a realizat cu atenție fără ca straturile cromatice să se îndepărteze accidental şi ireversibil.

– Curăţările depunerilor de diferite săruri solubile sau insolubile, repictări, reveniri a secco, impurităţi neaderente şi aderente s-au realizat prin procedee combinate mecanice şi fizico-chimice, folosind diverse mijloace umede, uscate sau prin metode mixte.

– Prezentarea finală a avut în vedere aspectul decorativ al picturii de tradiţie bizantină şi a încercat să integreze şi să recupereze imaginea autentică a picturii murale.

– Analizele de laborator au pus în evidenţă existenţa unei încărcături microbiologice şi au stabilit un tratament adecvat cu biocizi pe bază de săruri cuaternare de amoniu. Un tratament preventiv cu biocid tip Desogen (Biotin T), a fost aplicat pentru stoparea fenomenelor de biodeteriorare prezente. Tratamentul s-a realizat prin aplicarea de comprese (în concentraţii de 1-3%,în apă distilată).

Procesul metodologic a avut un caracter de conservare şi de recuperare urgentă, de protejare şi de punere în valoare din punct de vedere istoric şi estetic. În acest sens operaţiunile de conservare-restaurare realizate la nivelul picturii murale extrase s-au încadrat în această strategie metodologică. (R.G.)