Fragmentul de pictură după intervențiile de restaurare.

Tablou votiv - Domnitorul Radu

Restaurare-conservare: lect.univ.dr. Romeo Gheorghiţă.

Fragment de pictură murală a fresco extras de la biserica Episcopală din Curtea de Argeș.

MNIR.

Autor: pictorul Dobromir

Epocă medievală; secolul al XVI-lea.

84 cm x 225,5 cm; 189,42 dm2.

Bibliografie selectivă: Victor Brătulescu – Frescele din biserca lui Neagoe de la Argeş, 1942.

Ioan Istudor – Consideraţii tehnice asupra unor picturi murale din România (epocile antică, medievală, modernă), în Revista Monumentelor Istorice, Anul LXXII, Nr.1, 2001-2003, p. 76-100.

Ioan Istudor – Noţiuni de chimia picturii, Ed. Daim Publishing House, 2007.

Paolo Mora, Laura Mora, P. Philippot–Conservarea picturilor murale, Ed. Meridiane,1986.

Muzeul Național de Artă al României, Secția de Artă Medievală Românească, Frescele de la Catedrala Argeşului, o nouă concepţie de restaurare – Catalog de expoziție, Ed. MNAR, Bucureşti, 1998.

Pictura de la biserica din Curtea de Argeș realizată în manieră bizantină de echipa lui Dobromir în secolul al XVI-lea, se remarcă prin abilităţi cromatice, o varietate preţioasă a tonurilor, a nuanțelor de gri și prin succesiunea ritmată a volumelor. Fineţea şi modelajul carnaţiei sunt comparabile cu modelele târzii constantinopolitane ale picturii bizantine.

O parte dintre picturi (35 de fragmente), au fost extrase și transpuse la sfârşitul secolului al XIX-lea, printre acestea şi un fragment din tabloul votiv cu portretul domnitorului Radu de la Afumaţi. Domnitorul este reprezentat îmbrăcat simplu, dar în ipostază de ctitor. Poartă coroana domnească cu perle şi rubine. Este realizat din semiprofil cu un gest al mâinilor de donație, probabil al aceleaşi biserici din Curtea de Argeș, un detaliu dintr-o scenă mai mare după cum remarcă V. Brătulescu (1942), în care apărea şi Doamna Ruxandra.

 Tehnica de realizare a picturilor murale extrase

Pictura murală a fost realizată pe o tencuială suport specifică pentru pictura pe proaspăt a fresco, o prețioasă tehnică medievală bizantină. Stratul suport a fost realizat din mortar pe bază de var gras cu adaos de câlţi (strat, după terminologia occidentală intonaco), aplicat în grosimi variabile, între 5-20 mm. Pe versoul fragmentelor datorită metodei de extragere, se conservă intact în preparația de frescă, amprentele cărămizilor zidului original.

Culorile picturii murale aplicate pe tencuiala proaspătă, prezintă particularităţi specifice tehnicii ce păstrează nealterate prospețimea tonurile cromatice. Pentru realizarea imaginii s-a folosit un desen preparator cu ocru şi incizii. La portret s-a utilizat modelajul cromatic tradiţional, cu strat de proplasmă, urmat de carnaţie modelată cu lumini şi blicuri. În alte zone ale picturii, primul strat aplicat îl reprezintă culoarea locală a fondului urmat de lumini şi linii de contur cu nuanțe de brun închis și negru. S-au folosit pigmenţi minerali precum: ocru galben, ocru roşu, ocru brun, roşu cinabru, verde de pământ, albastru smalţ, albastru azurit, negru de cărbune de lemn şi alb pe bază de var. La zonele poleite s-a utilizat foiţă de aur pe un adeziv de tip mixtion uleios. Analizele fizico-chimice realizate certifică natura pigmenţilor folosiţi iniţial dar şi pe cei ai repictărilor ulterioare.

 Starea de conservare a picturilor murale extrase

O etapă de intervenţii o reprezintă repictările şi retuşurile ulterioare datorate unor lucrări de refacere, „de restaurare” succesive. Intervenţiile din secolele XVII-XIX se concretizează în repictări ample a secco, cum ar fi verdele malahit din zona inferioară a fragmentelor de pictură extrase sau zonele superioare de fond la cer acoperite cu albastru azurit. Nu se exclude posibilitatea unor intervenţii ulterioare la unele culori cum ar fi şi folosirea de albastru smalţ. De asemenea, inscripţiile din jurul portretelor şi cercurile de la aureole au fost repictate cu alb de plumb şi alb de var pe bază de liant proteic, iar unele contururi au fost accentuate cu o culoare neagră  pe bază de liant proteic. După extragerea din situ şi transpunerea pe un suport mobil la sfărşitul secolului al XIX-lea, a existat o altă etapă de intervenții: chituiri, retuşări şi reparaţii cu mortare de ipsos ce denaturau imaginea picturii originale.

Veşmintele şi aureolele ce au fost poleite cu foiţă de aur, prezintau fenomene de exfoliere în curs, aurul pierzându-se parţial, existând lacune superficiale la acest nivel. Intervenţiile a secco erau pulverulente şi sensibile la apă și la acţiunea mecanică uşoară. Suprafaţa picturii era acoperită de depuneri inegale, aderente şi semiaderente de praf şi diferite pulberi. Vopsele pe bază de ulei de culoare ocru-brun ce au fost accidental aplicate, se aflau pe suprafaţa picturii la marginile fragmentului, lângă rama de lemn.

Analizele microbiologice au indicat la nivelul suprafeţelor de la tabloul votiv Domnitorul Radu o încărcătură microbiologică cu specia Ord Moniliales, Cladosporium herbarum pe stratul de culoare verde din zona intervenţiilor de repictare şi a reparaţiilor. Probele au fost analizate prin metode de comparare şi stereomicroscopie în mediu de cultură Czapek-Docs.

Stratul suport prezenta desprinderi, crăpături şi zone dislocate. Reţeaua de fisuri din stratul suport al picturii şi pierderea coeziunii acestuia se motivează prin prezenţa pe spatele fragmentelor extrase a unor ţesături de cânepă impregnate cu un adeziv pe bază de clei animal.

Numeroase intervenţii de chituire a fisurilor şi lacunelor de pe faţa fragmentului au fost realizate cu materiale incompatibile, neglijent aplicate şi peste stratul de culoare original: pastă de gips, mortare de ciment, mortare de var dure.

Structura de lemn de pe verso aplicată după extragere îți pierduse rezistenţa mecanică, iar aplicarea unei cutii pe spate nu a rezolvat problemele de structură.

Metodologia de conservare restaurare

Metodologia de conservare-restaurare s-a conturat în urma studierii detaliilor tehnicii de execuţie, a cercetării prin teste preliminare a stării de conservare în care se afla fragmentul de pictură murală extras. Testele metodologice de consolidare a stratului suport și a stratului de culoare, testele de aderenţă şi de curăţare a depunerilor s-au realizat sistematic în etape prin metode și mijloace alternative fizico–chimice şi mecanice, uscate şi umede. Structură metodologică a operaţiunilor de conservare restaurare a picturilor murale extrase, se prezintă asfel:

Transpunere pe un nou suport datorită ineficienţei sistemului anterior de susţinere şi starea sa de degradare. Noul suport permite înlaturarea impresiei de tablou cu ramă pe care o avea şi trecerea la o prezentare esteică firească de fragment de pictură murală extras dintr-un întreg ansamblu pictural.

Consolidarea şi refacerea coeziunii suportului picturii (intonaco) cu soluţii de răşini acrilice de tipul Primal AC33 în apă distilată. Testele au dat rezultate bune şi cu soluţii slabe de hidroxid de calciu, prin injectarea şi impregnarea acestuia în etape succesive.

La desprinderile suportului s-au folosit consolidanți minerali de tip PLM I, PLM M şi emulsie acrilică Primal AC33, în apă distilată.

Consolidările marginale ale suportului, ale fisurilor, lacunelor superficiale şi profunde din câmpul picturii s-au utilizat mortare pe bază de hidroxid de calciu, carbonat de calciu, nisip de râu, într-un amestec raportat la compoziţia şi aspectul suportului original al picturii de tradiţie bizantină.

La nivelul stratului de culoare s-a urmări preconsolidarea şi consolidarea acestuia fără a-i schimba aspectul mural. S-au utilizat soluţii diluate de răşini acrilice de tipul Paraloid B72, în acetonă/xilen și Primal E330 în alcool etilic. Metoda s-a aplicat în limitele stării de conservare a picturilor executate în tehnica a fresco și pentru zonele de pictură realizate într-o tehnică mixtă  fresco- secco, ce conțin adaos proteic.

Curăţirile ce privesc depuneri de săruri solubile sau insolubile, repictări, reveniri a secco, impurităţi neaderente şi aderente s-au realizat prin procedee combinate mecanice şi fizico-chimice, folosind diverse mijloace umede, uscate sau prin metode mixte. S-au utilizat soluţii de apă alcolizată și concentrații minime de bicarbonat de amoniu (5-10%), cu timpi diferiţi de expunere, combinate cu intervenţii mecanice.

S-a realizat curăţarea atentă a suprafeţelor şi tratamente fungice prin pulverizare şi pensulare cu soluţii fungice precum Timol 3% în alcool etilic absolut, Desogen, Fenosept spray antifungic, alcool etilic absolut.

Prezentarea finală a urmărit o reintegrare distinctă, recognoscibilă şi reversibilă în limitele lacunelor prin raportarea la cromatica, valoarea şi materialitatea originalului.

Prezentarea marginală s-a realizat prin chituiri compatibile structural și cromatic sub nivelul stratului suport al picturii.

Abordarea reintegrării estetice a luat în considerare sublinierea percepţiei unor picturi murale şi nu a unor tablouri, deci păstrarea caracterului mural cu toate aspectele sale.

Integrarea cromatică s-a orientat către două direcţii: intervenţiile la nivelul lacunelor stratului de culoare prin metodele consacrate în tehnica velatura şi urmărindu-se o bună raportare cu nivelul patinei, precum şi integrarea fisurilor şi a lacunelor stratului suport al picturii prin chituite la nivel, prin intervenţii cromatice în tehnica tratteggio. S-au folosit tehnici de integrare cromatică recognoscibile şi ușor reversibile.

Pentru conservarea pe viitor este necesară asigurarea unui microclimat constant, măsuri speciale de expunere şi o continuă verificare a stării de conservare a picturii murale de către specialişti. În concluzie, procesul metodologic realizat a avut un caracter de conservare, de recuperare, protejare şi punere în valoare a autenticității fragmentului de pictură murală extras. (R.G.)

Restaurare-conservare Tablou votiv - Domnitorul Radu

Shopping Basket