Convoi la Plevna

Tablou realizat în culori de ulei pe suport de pânză, este semnat cu o culoare gri închis în partea dreaptă jos: “S.LUCHIAN”. Pictura a suferit mai multe intervenţii anterioare aceasta având inițial un suport din carton. În timpul procesului de restaurare s-a constatat că pictura a fost supusă unei intervenții radicale de semitranspunere pe pânză.

Şasiul tabloului nu este cel original, fiind adăugat la intervenția de transpunere. Este corect confecţionat, cu îmbinările mobile, tăiate la unghi de 90⁰. O pană lipsea la colţul din dreapta sus, iar cea din stânga jos era ruptă. Pe spate sunt urme de la înrămări şi zgârieturi.

Pânza vizibilă pe spatele lucrării este din in, cu firul de grosime medie şi ţesătura densă (17 fire x 18 fire / cm²). Era insuficient tensionată pe şasiu, ceea ce adus la apariţia deformărilor specifice pe toată suprafaţa, precum şi la imprimarea pe verticală, a traversei centrale a şasiului. Pe margini sau la colţuri erau prezente deformări de mici dimensiuni, produse de asemenea din cauza întinderii incorecte a suportului. Suportul actual avea deformări provocate de lovituri sau zgârieturi, din spate spre faţă în partea superioară şi în zona inferioară, dreapta, precum şi altele din faţă spre spate situate central. În zona semnăturii era prezentă o zgârietură ce a deformat suportul. Existau și alte deformări asociate reţelelor de cracluri ale stratului pictural. Marginile de întindere sunt deşirate local şi sparte de cuie. Pânza este uşor fragilizată, în special pe marginea inferioară şi la colţuri. Pe spate, suportul era acoperit de praf şi pătat în zona inferioară. Între şasiu şi pânză existau depuneri de materiale, ce au produs mici deformări locale ale suportului.

Stratul pictural: Preparația constă într-un strat subțire de grund alb, pe bază de clei. Un alt grund ce provine de la intervenția ulterioară este vizibil pe margini. Pictura a fost executată în pastă, local destul de groasă, cu urme vizibile ale pensulaţiei și tuşelor. Semnătura a fost aplicată după uscarea stratului de culoare şi prezintă rosături, mai accentuate la ultima literă (N). Zgârietura aflată deasupra semnăturii a produs tendinţe de desprindere şi mici pierderi ale stratului pictural sau ale peliculei de culoare. Stratul pictural are numeroase cracluri de îmbătrânire și produse de lovituri. În apropierea colţurilor craclurile sunt oblice (mai ales pe diagonala stânga jos-dreapta sus), iar în jurul loviturilor sunt în cercuri concentrice (în zona centrală). Local, craclurile au tendinţe de desprindere, în special cele provenite de la zgârieturi sau lovituri. În centru, lângă roata carului, se afla o zgârietură ce a deformat suportul, provocând, pe lângă tendinţele de desprindere şi mici pierderi ale stratului pictural sau ale peliculei de culoare. În perimetru, contactul cu rama a dus la abraziuni ale peliculei de culoare, tendinţe de desprindere şi lacune ale stratului pictural.

Pe cer, în dreapta se putea observa o lacună veche a stratului pictural de aproximativ 7 x 3 cm, precum şi altele de mici dimensiuni, care au fost acoperite cu chituri şi repictări, mai închise decât cromatica originală. Tot în partea dreaptă a tabloului, la norul de deasupra carului din depărtare, o repictare acoperă lacunele şi craclurile picturii originale. Pe muchii erau mici chituri locale, aplicate cu cuţitul, ce ascundeau probabil alte lacune.

Verniul a fost aplicat neuniform, probabil în mai multe straturi, cu aglomerări locale. Pelicula de răşină este puternic degradată foto-chimic, modificând raporturile cromatice ale imaginii tabloului. Pierderile mai vechi ale stratului pictural, menţionate mai sus, precum şi altele de mici dimensiuni, aflate perimetral sau în câmpul pictural, au fost acoperite cu retuşuri, aplicate peste verni, ce nu respectau limitele lacunelor şi erau modificate cromatic. În zona superioară, la cer şi deasupra grupului de personaje din plan îndepărtat este vizibil, atât în lumină directă cât şi în lumină UV, un glasiu neuniform de culoare gri, care contrastează cu fluorescenţa verniului, fiind probabil aplicat pentru a reduce diferenţa dintre culoarea originală şi cea a intervenţiei de retuş, care este mult mai închisă. Majoritatea retuşurilor vechi depăşesc limitele lacunelor și acoperă cea mai mare parte a craclurilor, din zonele unde au fost aplicate.

Tabloul era acoperit de praf şi depuneri provenite de la insecte pe toată suprafaţa. De asemenea, existau stropituri îmbrunate cu diverse substanţe, mai evidente în jumătatea inferioară.

Analizele XRF realizate au identificat pigmenții ce compun stratul pictural: alb de Pb; alb de Zn – folosit după 1820-1830; galben de Sn/Pb (Massicot); galben de Cd – folosit după 1840; ultramarin sintetic – folosit după 1830; oxid de Fe; roşu cinabru.

Operaţiunea radicală de semitranspunere pe pânză a picturii a constat în eliminarea aproape în întregime a suportului de carton, păstrându-se totuși un strat foarte subțire pe care se afla stratul pictural. Îndepărtarea repictărilor şi a chiturilor vechi a confirmat primele observații prin descoperirea în lacune a acestui strat din cartonul suport original.  La intervenţia de semitranspunere, suprafaţa picturii a fost presată producându-se deformări pe marginile lacunelor, fragmente de culoare au fost suprapuse în zona lacunei de mari dimensiuni (la carul din plan îndepărtat), iar pe întreaga suprafaţă erau presate şi lipite alte fragmente foarte mici din stratul pictural.

Operaţiuni de restaurare efectuate: consolidarea locală a tendinţelor de desprindere ale stratului pictural cu clei de sturion; îndreptarea deformărilor suportului de pânză; tensionarea corectă a pânzei pe şasiu; îndepărtarea verniului degradat, în etape succesive; îndepărtarea depunerilor de insecte; îndepărtarea retuşurilor modificate cromatic;

După îndepărtarea peliculei de verni degradat ce împiedica perceperea corectă a tabloului s-a constatat că există două straturi de repictări: cele recente, aplicate peste verni, dar cu o solubilizare relativ mai dificilă decât pelicula de răşină; cele mai vechi, aflate sub ultimele retuşuri şi repictări, greu de îndepărtat din cauza unei solubilizări mai dificile.

Ambele straturi de repictări acopereau craclurile vechi ale stratului pictural original, ultimele fiind probabil o încercare de corectare a diferenţelor cromatice apărute între cromatica originală şi cea a repictărilor. Repictările, dintre care unele aduceau modificări cromatice sau ale formelor din compoziţie, erau situate astfel: perimetral, peste chituri vechi sau direct peste culoare; pe cer în zona unor lacune de mici dimensiuni şi peste norul de culoare deschisă din dreapta; pe zona de lumină a căpiţelor şi la umbrele din partea stângă a acestora; repictări de mari dimensiuni existau la cele două care din partea dreaptă (planul îndepărtat), aplicate peste chituri vechi ce acopereau lacune de mari dimensiuni.

Aceste repictări au pus în evidenţă existenţa a două etape de intervenţii asupra tabloului: îndepărtarea chiturilor vechi care, în zona lacunei de mari dimensiuni proveneau de la cele două intervenţii diferite. Această operaţiune a confirmat ipoteza semitranspunerii, prin descoperirea unei pelicule subţiri de hârtie brună, păstrată din cartonul suportului original, pe marginile superioare şi în lacunele din partea dreaptă; vernisarea generală cu verni pe bază de răşină de dammar; completarea lacunelor stratului pictural şi reconstituirea aspectului suprafeţei, cu un chit compus din clei de sturion şi praf de cretă; reintegrare cromatică a lacunelor chituite şi a eroziunilor peliculei de culoare în culori reversibile, pe bază de apă şi de verni; vernisarea finală cu verni din răşină de dammar, aplicat prin pulverizare. (S.G.; R.G.)