Ambulanța română 1877

Tehnica tabloului

Pânza ce constituie suportul picturii este din fibre de in, cu firul subţire şi ţesătura densă. Deoarece nu a avut dimensiunea corespunzătoare compoziției pe care o dorea pictorul în stânga a fost adăugată o fâșie relativ egală cu lățimea marginii de fixare pe șasiu. Aceasta a fost cusută la mașină, lucru vizibil pe muchia lucrării.

Pânza a fost preparată pentru pictură, în atelierul pictorului, cu un grund alb şi subţire, pe bază de clei. În dreapta preparația nu acoperă suportul din pânză pe o lățime între 1-2 cm.

Pictura în culori de ulei pe pânză a fost realizată cu o pensulație și tușe ce urmăresc formele compoziției, peste o schiță anterioară. Straturile de culoare aplicate sunt destul de uniforme și consistente. Au fost accentuate unele detalii, mai ales cele din prim plan cu împăstări locale, foarte evidente. Peste verni sunt vizibile intervenții ale autorului ce au adus modificări cromatice ale uniformelor soldaților români.

Tabloul este semnat şi datat în colţul din stânga jos cu o culoare de ulei brun „S.Henția 1877”.

 Starea de conservare a picturii

Starea de conservare pe care o avea lucrarea, se datora în primul rând expunerii și păstrării în condiții de microclimat foarte diferite de-a lungul timpului precum și unei manipulări incorecte a lucrării. Acești factori au dus la degradarea veniului și la apariția unor deformări, precum și a unor mici rupturi la nivelul suportului de pânză.

Suportul auxiliar – șasiul din lemn de conifer este mobil la îmbinări și prevăzut cu pantă la interior. Prezenta degradări superficiale pe spate: zgârieturi, urme de înrămări, găuri de cuie și îi lipseau două dintre penele de extindere ale îmbinărilor.

Suportul de pânză nu era corect tensionat pe șasiu, cu numeroase deformări cauzate de tensionarea insuficientă, prin imprimarea muchiilor interioare ale șasiului sau de lovituri. Pânza este destul de fragilizată din cauza oxidării și a fost degradată de lovituri, care au provocat deformări și patru rupturi, majoritatea din spate spre față. Marginile scurte și degradate, nu asigurau o întindere eficientă a suportului. Pe verso, erau depuneri de praf și urme de materiale ce au penetrat de pe fața picturii și au oxidat suportul de pânză.

Stratul pictural: mai multe tipuri de cracluri și fisuri ale stratului pictural erau prezente pe toată suprafața lucrării, iar unele aveau tendințe de desprindere. Local, existau desprinderi și pierderi, apărute în urma loviturilor şi rupturilor suferite la nivelul suportului din pânză. În perimetru, mai ales pe latura de sus erau prezente mici desprinderi și pierderi locale ale stratului pictural, provocate probabil de contactul cu rama.

Verniul era foarte degradat foto-chimic, îmbrunat, cu matizări extinse.

Fluorescența UV a pus în evidență existența, peste verni, a unor modificări cromatice ale autorului și ele puternic matizate. Suprafața verniului era acoperită cu praf şi depuneri aderente de la insecte, în cantitate mare. Acestea alături de degradarea verniului, modificau raporturile cromatice ale lucrării împiedicând perceperea corectă, autentică a picturii.

Analize XRF realizate au pus în evidență pigmenții ce intră în compoziția peliculei de culoare și a preparației tabloului: albastru cer – albastru de cobalt pe o preparație de alb de plumb si alb de zinc; gri cort – alb de zinc probabil cu negru carbon; roșu-brun (cascheta ofițer) – cinabru cu ocru (oxid de fier); negru (tunica ofițer) – albastru smalț cu negru carbon; gri-albastru verzui (tunica ofițer turc) – albastru de cobalt cu oxizi de fier; preparație suport  – carbonat de calciu (creta) cu alb de plumb si alb de zinc.

Operațiuni de restaurare realizate: consolidarea tendințelor de desprindere a stratului pictural, necesară pentru ca următoarele operațiuni să se poată desfășura în siguranță; îndepărtarea verniului degradat, a depunerilor aderente și a depunerilor provenite de la insecte. Operațiunea s-a făcut selectiv, evitând zonele cu intervenții ale autorului. Pe aceste zone s-a intervenit numai pentru îndepărtarea depunerilor de praf fixate pe culoare; după îndepărtarea șasiului și a depunerilor de pe spatele suportului de pânză s-a urmărit o îndreptare a deformărilor acestuia; rupturile pânzei au fost consolidate și asigurate pe verso cu fire de in; marginile suportului au fost consolidate prin dublarea cu o pânză de in similară, ceea ce a făcut posibilă o reîntindere eficientă a pânzei; șasiul de lemn a fost curățat, biocidat și completat cu penele care lipseau; suportul din pânză al picturii a fost fixat și tensionat corect pe același șasiu; prin vernisarea generală s-au obținut o peliculă de protecție eficientă și o saturare a culorilor, pentru recuperarea unei cromatici cât mai apropiate de cea inițială; lacunele stratului pictural au fost completate cu un chit compatibil pe bază de clei și praf de cretă. Operațiunea a urmărit și o reconstituire a structurii suprafeței originalului prin continuarea imitarea pensulației pe lacune; pentru reintegrarea cromatică a lacunelor și a eroziunilor stratului pictural au fost folosite culori reversibile pe bază de apă și de verni. La final pentru o uniformizare a suprafeței s-a aplicat prin pulverizare un strat subțire de verni.

Intervenţiile de conservare-restaurare au urmat principiile prin care se indică direcţiile de realizare a metodologiei. Astfel, aceste intervenţii asupra operei de artă trebuie să fie: recognoscibile, fără să producă un fals istoric sau estetic; reversibile, trebuie să poată fi îndepărtate cu uşurinţă; compatibile, să folosească materiale compatibile faţă de materia originală, să nu o afecteze sub nici o formă; minime dând posibilitatea pe viitor realizării unor noi intervenții de conservare-restaurare dacă este necesar. Operaţiunile astfel realizate trebuie să ofere operei de artă o unitate potenţială, în acelaşi timp cu păstrarea autenticităţii sale. În vederea stabilirii strategiei de restaurare, s-a avut în vedere bipolaritatea operei de artă, prin care aceasta defineşte fară a se denatura sau diminua autenticitatea mesajul istoric şi artistic al autorului. (S.G.; R.G.)