Set de greutăți tip cupă

Obiecte esențiale în tranzacțiile comerciale folosite pentru cântărirea produselor vândute, greutățile în formă de cupă sunt mai compacte și prin urmare mai ușor de transportat. Acest tip de obiecte concepute în formă de cupe care se păstrează una în alta, cupa cea mai mare având și rol de cutie, sunt cunoscute încă din Antichitate și erau folosite fie de farmaciști și medici pentru măsurarea substanțelor necesare pentru tratamente, fie de negustori pentru cântărirea metalelor prețioase și a monedelor. Fiecare dintre cupe se încadrează exact în ceașca următoare, de dimensiuni mai mari, iar fiecare cupa cântărește exact de două ori față de cea precedentă. Mai mult, greutatea cupei casă era egală cu greutatea totală a teancului de cupe. În acest mod, au fost create sisteme de greutăți care permiteau măsurători precise și flexibile și puteau fi conținute în unități transportabile organizate. În sistemul habsburgic greutatea setului este de aproximativ 16 uncii. Se pare că acest sistem de valori ale greutăților a fost reformat de Maria Tereza în 1761 și apoi folosit de majoritatea țărilor din împrejurimi. Practic farmaciștii sau negustorii puneau greutățile pe un taler al balanței, iar pe celălalt substanța sau metalul prețios a cărui greutate aveau nevoie să o afle. Acest tip de greutăți erau produse în general în Germania și apoi erau ștanțate cu mărci de greutate și de verificare, in cazul nostru marcajele de pe piese ne indică faptul că au fost folosite in secolul 19 în Imperiul Rus.

Analizand vizual obiectul in momentul cand a ajuns in laborator s-au constatat degradari fizico-chimice diverse astfel: suprafața obiectului prezenta depuneri aderente organice si anorganice precum praf, grăsime, pete de vopsea.  Zona superioară a  cupei principale prezenta produsi de coroziune specifici cuprului cu puncte de coroziune active. S-au observat mici deformări  mecanice si zgârieturi pe suprafața cupelor datorate uzurii funcționale.

Metodologia de restaurare propusă a avut in vedere stoparea acțiunii de degradare a coroziunii active care punea in pericol obiectul. S-au realizat o serie de teste pentru identificarea solvenților si soluțiilor de curățare compatibile si reversibile.Astfel dupa degresarea cupelor in solvent, s-au folosit tratamente chimice de curățare alternate cu cele mecanice pentru indepartarea punctelor active de coroziune, tratamentele folosite urmărind a  pastra cât mai mult din patina obiectului. După finalizarea aplicării tratamentelor chimice, a neutralizării substanțelor de lucru și a uscării s-a  acționat pentru conservarea finală a obiectului cu rol de protecție in vederea valorificării expoziționale.(C.B.)