Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688

Condiţiile neadecvate de conservare şi de depozitare au determinat şi amplificat gradul deteriorărilor fizico-chimice, biologice şi fizico-mecanice care au afectat ambele componente ale cărţii; blocul de carte şi legătura. Astfel volumul prezenta numeroase degradări, precum: degradări cromatice rezultate în urma acţiunii petelor de ceară, îmbrunire datorată acidităţii, murdărie aderentă mai ales în zona colţurilor, pete de grăsime, pete de ceară, depozite de praf, halouri; fisuri, rupturi în zona colțurilor, îndoituri, lipsă suport papetar, plieri, cotorul din piele prezenta urme de arsură, coperta anterioară avea articulația ruptă, coperțile fiind detașate de corpul cărții; prezentă o ruptură de scoarță, lacună de aproximativ 7cm în scoarță; atac xilofag masiv inactiv prezent pe coperți.

Volumul avea forzațuri dintr-o hârtie de culoare albastră, acestea fiind pline de însemnări scrise cu o cerneală solubilă. Aceste însemnări sunt prezente pe mai multe file ale volumului (pe marginea albă).

Restaurarea s-a efectuat pe volum desfăcut, urmând ca fiecare componentă a cărţii să intre în flux complet de restaurare. Înainte de desfacerea filelor din blocul cărții, acestea au fost numerotate cu creionul. După desfacerea filelor din blocul cărții s-a efectuat desprăfuirea, curățarea petelor, depozitelor de ceară. Filele au fost curățate în zona colțurilor cu ajutorul gumei de șters (s-a folosit o gumă moale). După curățirea uscată a urmat spălarea filelor prin imersie în apă la o temperatură de 30°- 35̊ C, presarea și uscarea în același timp între pâsle sub o presă ușoară între platane. După operațiunile de uscare și presare, filele au fost completate (cele care au nevoie) cu hârtie japoneză și văl. Completarea s-a efectuat cu o hârtie având o grosime aproximativă cu hârtia originală.

După efectuarea tuturor operațiunilor de restaurare expuse mai sus, volumul a fost repus în ordine după numerotarea cu creionul. Au fost așezate paginile, formându-se fascicule. Acestea au fost puse la rândul lor în ordine, apoi presate, după care a urmat operațiunea de coasere a volumului. Coaserea a fost executată pe nervuri profilate, așa cum a fost cusătura originală. După încleierea fasiculelor, acestea au fost presate, urmând formarea cotorului. Au fost croite forzațuri noi din hârtie japoneză. Forzațurile prezente înainte de restaurare, au fost îndepărtate de pe scoarțele de lemn, după fixarea cernelii solubile cu gelatină. S-a croit un cotor nou din piele nouă tăbăcită vegetal. S-a completat lacuna cu un lemn de o esență mai moale din scoarța anterioară, s-au completat învelitorile și s-au integrat cromatic.(C.P.)