Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare

La începutul anilor 2000, din cauza stării avansate de degradare a fost urgentă intrarea Stindardului litugic al lui Ștefan cel Mare în piese în laboratorul de restaurare.

Fondul roşu-vişiniu închis din catifea pe care se afla broderia a fost adăugat după 1900, iar cel original, din mătase naturală, fiind distrus probabil în totalitate, a fost înlocuit cu această catifea de către călugării de la mânăstirea Zografu, care au făcut această operaţiune din neştiinţă, afectând integritatea broderiei originale. Mătasea originală din compoziţia broderiei este vizibilă în mici fragmente, în inscripţie şi pe suprafaţa broderiei, în special pe faţă şi mâini.

Necesitatea intrării în procesul de restaurare a acestei piese cu mare valoare istorică şi artistică, cu grad avansat de degradare activă, s-a datorat următoarelor cauze: piesa a suferit o intervenţie gravă, făcută de călugări, care a constat în decuparea broderiei, operaţie care a afectat compoziţia iconografică şi materialele originale ale broderiei. Fondul din mătase naturală, dublat cu o ţesătură din in, a fost înlăturat total prin decupare şi schimbat cu o ţesătură din catifea de culoare bordeaux închis, din mătase naturală. Broderia a fost lipită cu clei de tâmplărie, întins aproape pe toată suprafaţa, pe spatele noului suport, inclusiv pe faţa brodată a sfântului. Condiţiile mediului, temperatura, umiditatea, lumina, poluarea şi intervenţiile anterioare au accentuat starea precară de conservare a piesei. Degradările fizico-mecanice şi fizico-chimice s-au accentuat în ultimii ani, iar degradarea activă pe bază de sulfură de argint și cantitatea de clei de pe spatele broderiei au înnegrit toată suprafaţa piesei, au fărâmiţat firul metalic în unele zone, au dislocat firele din broderie ducând la dispariţia lor. Suportul din catifea a suferit degradări fizico-mecanice şi chimice, rupturi, sfâşieri, dispariţia firului pe zone mari – degradare foto chimică (decolorare) datorită calităţii ţesăturii, a condiţiilor de păstrare şi a unei etalări necorespunzătoare, având în vedere greutatea broderiei în relief.

Procesul de restaurare a cuprins mai multe etape: desprinderea piesei de pe suportul de catifea; curăţarea cleiului organic de pe spatele broderiei; curăţarea totală a piesei; consolidarea piesei (un nou suport de mătase natural); coaserea cu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară (capetele dragonului); suprapunerea unui tul pregătit în prealabil pentru protecţie; finisarea piesei.

Etapele procesului îndelungat de restaurare a acestei piese s-au succedat într-un timp îndelungat, au mai cuprins analize, nenumărate teste şi astfel a fost redată colecţiei muzeale o broderie veche bizantină cu valoare artistică şi istorică. (S.M.)