Crucifix – corpus

În momentul preluării, crucifixul se afla într-o stare de conservare precară.

În urma analizei vizuale, s-a constatat existenţa unor deteriorări de natură fizico-chimică, fizico-mecanică şi biologică, cauzate de îmbătrânirea materialelor dar şi a acţiunii factorilor exogeni (lumina, U.R., temperatura, atmosfera poluantă) şi a manipulărilor defectuoase.

Crucifixul prezinta următorul diagnostic: depuneri de praf și depuneri de murdărie; consolidări necorespunzatoare; zgârieturi; fisuri şi crăpături produse prin uscare şi tensionare; rupturi; crăpături; lipsă material lemnos; atac xilofag inactiv; uzură funcţională.

Restaurarea a început prin: desprăfuirea şi curăţarea murdăriei ancrasate; desprinderea bucăţilor de tablă fixate în cuie şi holşuruburi; curăţarea suprafeţelor ce urmau a fi lipite; lipirea fisurilor cu clei de oase; consolidarea şi completarea lacunelor; astuparea găurilor de zbor; executare suport de lemn; integrare cromatică. (M.R.)