Vas tronconic cu toartă

Vasul de formă tronconică, cu baza circulară, plată și buza ușor îngroșată, a fost lucrat dintr-o pastă de argilă degresată cu cioburi pisate. Acesta a fost prevăzut la exterior cu o toartă. Determinarea tehnicii de manufacturare este dificilă, pe de o parte deoarece există fracturi relativ continue în zona mediană dar și în bază (cu diametrul suficient de mare) ce ar putea indica ridicarea vasului din colaci suprapuși, însă, pe de altă parte, gradul de înclinare și grosimea pereților ne pot îndrepta spre metoda presării lutului într-o matriță. Pe suprafețe se pot observa urme ale unui slip, fie format în mediul de zacere fie în urma tratării suprafețelor. La exterior există urme slabe de ocru roșu.

Vasul a intrat în laborator în 29 de fragmente, care însumau aproximativ 60% din totalitatea piesei. Cinci din cele șapte fragmente ce formează buza vasului păstrau în casuri un adeziv vechi, ce își pierduse proprietățile. Toate fragmentele au fost curățate cu apă distilată, triate și asamblate cu un adeziv mai puțin dur decât ceramica. Lacunele au fost completate cu ipsos de modelaj cu ajutorul unor mulaje (succesive pe zonele întinse) luate cu fâșii de ceară ușor încălzită. Integrarea cromatică a completărilor a fost realizată în așa manieră încât să sublinieze fragmentaritatea obiectului.

În ceea ce privește reconstrucția unei a doua toarte, în literatura de specialitate există vase din același tip cu o singura toartă, dar, dacă ar fi avut două, acestea nu ar fi fost dispuse paralel. Aceste rațiuni au fost considerate a fi îndeajuns pentru a nu realiza o a doua toartă. (R.B.)