Vas cu două toarte supraînălțate

Vasul ceramic de formă bitronconică cu două toarte supraînălțate dispuse paralel, a fost realizat manual, dintr-o pastă semifină cu incluziuni de nisip. În secțiune, toartele sunt triunghiulare, cu marginile rotunjite. Atât la exterior cât și la interior, suprafețele păstrează pe zone întinse un slip lustruit. Arderea s-a produs în absența oxigenului, oferind ceramicii o culoare neagră.

Într-o restaurare primară, obiectul a fost asamblat și a intrat în laborator sub forma a două jumătăți compuse și fragmente mici de buză. Acestea din urmă s-au desprins de cele două blocuri deoarece punctele de contact nu erau suficiente pentru a le susține.

Procesul de restaurare a început prin dezasamblarea unor lipituri anterioare, îndepărtarea adezivului și asamblarea întregului obiect cu adeziv mai puțin dur decât ceramica, susținând îmbinările jumătăților cu benzi și clești. Următoarele etape au constat în completarea lacunelor și a spațiilor rezultate în urma îmbinării fragmentelor, finisarea ipsosului și integrarea cromatică.

La exterior, suprafața este puternic exfoliată pe o zonă destul de mare, scăzând grosimea peretelui la mai puțin de jumătate. Trebuie specificat că acest „defect” oferă date prețioase despre tehnica de manufacturare a vasului și anume, alăturarea a două plăci de lut pentru întărirea pereților sau pentru alipirea părții superioare. Umplerea cu ipsos a acestui segment, pentru a reda integritatea vasului și a-l face plăcut estetic ar suprima atât citirea informațiilor cât și o întreagă secvență din „biografia” artefactului. (M.V.)