Vas cu două apucătoare

Vasul de formă bitronconică, cu două apucătoare dispuse paralel în jumătatea superioară, a fost produs la roata olarului, dintr-o pastă fină. Acesta a intrat în Laboratorul de restaurare deoarece prezenta fisuri la îmbinarea materialului de completare cu originalul, ciobituri ale completărilor, materiale de restaurare peste original, goluri la îmbinări, surplus de adezivi și o integrare cromatică neadecvată. Totalul fragmentelor din care este compusă piesa este de 31.             

Vasul a suportat intervenții anterioare de restaurare; a fost asamblat cu două tipuri de adezivi, unul sticlos, de culoare gălbuie și altul moale, albicios. Ambele au fost aplicate în cantitate prea mare și peste original. Lacunele (însumează aproximativ 40% din totalitatea piesei) au fost completate cu ipsos colorat în masă în restaurarea inițială și apoi cu ipsos alb.                           

La interior există un suport metalic care crează un brâu fals, pentru că este acoperit cu ipsos. Deoarece îndepărtarea acestuia ar provoca noi degradări, am hotărât păstrarea lui, cu mențiunea ca la expunere să fie indicată clar proveniența brâului interior. În proporție de aproximativ 35%, îmbinările erau fragilizate. În mare parte, completările cu ipsos afectau originalul iar în zonele îmbinărilor ciobiturile au fost nivelate cu ipsos. Casurile prezintă ciobituri și goluri și erau foarte murdare de adeziv. De asemenea, atât la exterior cât și la interior, suprafețele sunt puternic pătate cu adeziv. Marginile lacunelor sunt zgâriate puternic din momentul finisării ipsosului cu hârtie abrazivă în restaurările anterioare.                                                                                                                  

Prima etapă a procesului de restaurare-conservare a fost curățarea umedă pentru îndepărtarea prafului, murdăriei și a culorii folosite pentru integrarea cromatică. Apoi, au fost curățate materialele de restaurare de pe suprafețe și din ciobituri, folosind solvenții potriviți. Fisurile și îmbinările vechi au fost impregnate cu soluție apoasă de polivinil acetat. Presiunea constantă pe timpul de întărire a adezivului a fost asigurată cu o bandă textilă. Îmbinările foarte distanțate au fost completate cu ipsos de modelaj.completările au fost finisate cu bisturiul, iar integrarea cromatică a fost realizată în culori pe bază de apă. (M.V.)