Vas cu toartă ușor supraînălțată

Vasul a fost modelat manual dintr-o pastă fină, degresată cu cioburi pisate. Deși păstrează indicii pe zone reduse, suprafețele au fost tratate prin lustruire. Arderea s-a produs într-un mediu predominant neoxidant. Interiorul casurilor este negru iar exteriorul este roșu în strat foarte subțire. Acest lucru poate fi explicat printr-o ardere neoxidantă, la finalul căreia a fost permisă pătrunderea oxigenului, sau printr-o ardere secundară. Structura ceramicii este expandată ceea ce indică temperaturi foarte mari de ardere inițială sau secundară.                                            

Piesa a intrat în Laboratorul de restaurare deoarece în urma unui șoc mecanic sau a îmbătrânirii materialelor de restaurare patru fragmente din cele șase s-au desprins. Există semne că vasul a suportat cel puțin două intervenții anterioare; a fost asamblat inițial cu un adeziv sticlos, de culoare gălbuie, ce se desprinde foarte ușor (se păstrau urme ale acestuia pe suprafața interioară a vasului și în casura mediană) și un adeziv de culoare alb-opac, mai moale, ulterior utilizat pentru îmbinarea unor fragmente din partea superioară a vasului și a completării. Aproape toate îmbinările sunt fragile.

Cele două lacune însumează un procent de aproximativ 25-35% din totalitatea obiectului și au fost completate cu ipsos în restaurarea veche. La interior, completarea nu a fost finisată corespunzător iar îmbinările fragmentelor păstrează urme de ipsos. Marginile lacunelor și zonele de îmbinare sunt puternic afectate (inclusiv cu pierdere de material, abraziuni, zgârieturi adânci) de folosirea materialelor abrazive în timpul restaurărilor anterioare.

Îmbinările fragile au fost dezasamblate prin folosirea unor comprese cu apă distilată iar materialele de restaurare au fost îndepărtate de pe original, cu bisturiul, după umezire. Vasul a fost reasamblat și lacunele au fost completate cu ipsos de modelaj pe mulaj de ceară. Caracteristicile ceramicii – moale și poroasă – au făcut necesară izolarea casurilor cu soluție apoasă de poliacetat de vinil, pentru a evita pătarea originalului din cauza ipsosului. De asemenea, spațiile rezultate în urma îmbinării fragmentelor au fost și ele completate cu ipsos pentru o mai bună stabilitate a piesei, aceasta având o formă deschisă. Finisarea a fost realizată cu grijă pentru a nu porvoca alte degradări. Toate completările au fost integrate cromatic în culori pe bază de apă, într-o manieră care să evidențieze obiectul original. (M.V.)