Fotografie de ansamblu de la finalul proceslui de restaurare-conservare.

Castron cu o toartă

Restaurat de Radu Bălănescu

MNIR, nr. inv 15983

Poienești, jud. Vaslui

Secolele II – I a. Chr

Ceramică: modelare probabil manuală, ardere neoxidantă.

Bibliografie: Radu Vulpe, Şantierul Poieneşti, în Materiale, I, 1953, p. 369-370, fig. 230-231. (informații: Emil Dumitrașcu)

Vasul de formă deschisă, cu toartă, a fost lucrat dintr-o pastă fină, manual sau cu o probabilitate mică la roata olarului. Modelarea indică lipsă de grijă sau de experiență, vasul este ”lăsat pe o parte” iar buza este denivelată; cu toate acestea, suprafețele au fost bine lustuite. Arderea s-a produs într-un mediu neoxidant.                                                                                                  

 În trecut, vasul a suportat intervenții de restaurare; a fost asamblat cu un adeziv sticlos, de culoare gălbuie, lacunele i-au fost completate și integrate cromatic. Acestea din urmă, două la număr (însumează aproximativ 10% din totalitatea obiectului), se află în jumătatea inferioară și au fost completate cu ipsos de modelaj și un material compozit, aplicate la nivelul originalului și peste acesta. Marginile lacunelor sunt zgâriate ușor din momentul finisării ipsosului cu hârtie abrazivă în restaurarea anterioară. Integrarea cromatică a completărilor nu respectă marginile acestora și este îmbătrânită. În partea superioară există urme de material compozit utilizat în trecut pentru chituirea ciobiturilor prezente la zonele de îmbinare. Casurile sunt foarte murdare de adeziv. De asemenea, atât la exterior cât și la interior, suprafețele sunt pătate cu adeziv și o substanță albicioasă. La interior există o pată de rugină provenită din mediul de zacere, care, deoarece face parte din obiect și istoria lui, nu se va îndepărta.                                                 

Piesa a intrat în Laboratorul de restaurare deoarece unele îmbinări au devenit fragile în timp, fragmentele se mișcă la atingere iar unele completări s-au fisurat. Pentru a-i putea adresa problemele, vasul a fost curățat – de praf, murdărie solubilă și culoarea folosită pentru integrarea cromatică a completărilor – umed local (cu vată de bumbac și apă distilată), pentru a nu afecta pata de rugină. Apoi, materialele folosite în restaurările vechi au fost îndepărtate, îmbinările au fost stabilizate cu soluție de poliacetat de vinil iar lacunele au fost completate cu ipsos de modelaj pe mulaj de ceară. Acestea din urmă au fost finisate cu grijjă și integrate cromatic într-un ton apropiat de cel original, dar mult mai deschis. (R.B.)

Restaurare-conservare castron cu o toartă

Shopping Basket