Cană cu toartă

Cana bitronconică cu o toartă, a fost lucrată manual dintr-o pastă semifină. Toarta a fost prinsă de buză și de zona diametrului maxim. Suprafața exterioară a fost lustruită (lustrul sepăstrează pe zone de dimensiuni reduse) iar cea interioară a fost netezită (este posibil să nu se fi păstrat lustrul așa cum s-a întâmplat la exterior). Suprafețele sunt puternic exfoliate, erodate și ciobite. Arderea s-a produs într-un mediu predominant oxidant.                                                                            

Vasul a suportat intervenții anterioare de restaurare (cel puțin două – o porțiune din completare a fost lipită) a fost asamblat cu un adeziv sticlos, a fost completat cu ipsos alb integrat cromatic. Zonele casurilor aveau goluri și erau murdare de adeziv. Materialul de completare a fost aplicat la nivelul originalului și mult peste acesta la interior și prezenta ciobituri și fisuri la îmbinarea cu originalul. Marginile lacunelor sunt zgâriate din momentul finisării cu hârtie abrazivă în trecut. La interior există o ciobitură (3 cm) care a fost umplută cu un material de completare. Suprafețele sunt murdărite cu materiale de restaurare. Integrarea cromatică a lacunelor depășește marginile acesteia – acoperă din original. În timp, culoarea folosită s-a șters parțial, unele îmbinări s-au fragilizat, fragmentele se mișcă la atingere iar completările s-au fisurat.         În zona diametrului maxim, ceramica este fisurată, probabil în timpul arderii sau al uscării (defect tehnologic). Totalul fragmentelor din care este compusă piesa este 7.                                    

Prima etapă a procesului de restaurare-conservare a fost curățarea umedă pentru îndepărtarea prafului, murdăriei și a culorii folosite pentru integrarea cromatică. Apoi, au fost curățate materialele de restaurare de pe suprafețe, folosind solvenții potriviți. Materialul cu care a fost umplută ciobitura de la interior nu a putut fi îndepărtat din cauza porozității și a durității mici a ceramicii. Fisurile și îmbinările vechi au fost impregnate cu soluție apoasă de polivinil acetat. Completările au fost sculptate pentru a se potrivi grosimii pereților și apoi au fost finisate, iar integrarea cromatică a fost realizată în culori pe bază de apă. (R.B.)